șlefui
Etimologie
Din germană schleifen.
Pronunție
- AFI: /ʃle.fu'i/
Verb
| Conjugarea verbului șlefui | |
| Infinitiv | a șlefui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
șlefuiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să șlefuiască |
| Participiu | șlefuit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a prelucra o suprafață dură prin frecare, pilire, tăiere sau rindeluire, pentru a o netezi sau pentru a-i da o anumită formă; a lustrui.
- (v.tranz.) (fig.) a cizela, a retușa, a perfecționa un text literar.
- (v.refl.) (fig.) (despre oameni) a deveni rafinat, a se civiliza.
- (v.tranz.) a tăia suprafața unei pietre (prețioase) în fațete fine (pentru a-i mări valoarea și strălucirea).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online