română

Etimologie

Din franceză aspirer < latină aspirare.

Pronunție

  • AFI: /as.pi'ra/


Verb


Conjugarea verbului
aspira
Infinitiv a aspira
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
aspir
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să aspire
Participiu aspirat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a trage aerul în plămâni, a inspira; (p.ext.) a inspira o dată cu aerul și alte corpuri sub formă de pulbere.
  2. (v.tranz.) (despre o pompă) a trage în sus un lichid, un gaz, praful etc.
  3. (v.intranz.) (fig.) a năzui, a tinde către ceva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe