ausculta

română

Etimologie

Din franceză ausculter < latină auscultare.

Pronunție

• AFI: /a.us.kulˈta/

Verb

Conjugarea verbului ausculta
Infinitiv	a ausculta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	auscult
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să ausculte
Participiu	auscultat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (med.) a asculta cu urechea sau cu stetoscopul zgomotele inimii și ale plămânilor în vederea stabilirii unui diagnostic; a asculta.

Cuvinte derivate

• auscultare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ascultau

Referințe

• DEX '98 via DEX online