autovehicul

română

Etimologie

Din franceză autovéhicule.

Pronunție

• AFI: /a.u.to.veˈhi.kul/

Substantiv

Declinarea substantivului autovehicul
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	autovehicul	autovehicule
Articulat	autovehiculul	autovehiculele
Genitiv-Dativ	autovehiculului	autovehiculelor
Vocativ	autovehiculule	autovehiculelor

1. vehicul autopropulsat suspendat pe roți, șenile sau tălpi de alunecare, care servește la transportul oamenilor sau al bunurilor.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online