română

Etimologie

Origine incertă. Poate din maghiară bolyongni („a rătăci”), alternativ creație expresivă.

Pronunție

  • AFI: /bɨj.gu'i/


Verb


Conjugarea verbului
(se) bâigui
Infinitiv a (se) bâigui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) bâigui
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) bâiguie
Participiu bâiguit
Conjugare IV
  1. (v.intranz. și refl.) a vorbi incoerent, încurcat; a spune prostii.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe