bâiguială

română

Etimologie

Din a (se) bâigui + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /bɨj.guˈja.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului bâiguială
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bâiguială	bâiguieli
Articulat	bâiguiala	bâiguielile
Genitiv-Dativ	bâiguielii	bâiguielilor
Vocativ	bâiguială	bâiguielilor

1. faptul de a (se) bâigui; exprimare fără șir, încurcată.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online