Etimologie

Origine incertă. Poate o formație hazlie compusă din sârbă bazdrk („pârț”), rusă бздёх (bzdjox, „pârț”), cu dâcă („turbare”) (< slavă dikŭsălbatic”). Scriban propune o legătură, puțin probabilă, cu poloneză bzdyk („bătrân ramolit, hodorog”).

Alternativ, din turcă bızdık („copil mic”, „copilaș”, sau în sens argotic „fund”),[1] din armeană պտիկ, պզտիկ, (bdig/bzdig, „copil")[2]

Pronunție

  • AFI: /bɨzˈdɨk/


Substantiv


Declinarea substantivului
bâzdâc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bâzdâc bâzdâcuri
Articulat bâzdâcul bâzdâcurile
Genitiv-Dativ bâzdâcului bâzdâcurilor
Vocativ bâzdâcule bâzdâcurilor
  1. (fam.) toană, capriciu, hachițe.
  2. (vulgar) penis, vulvă.[3]

Expresii

  • A-i sări (cuiva) bâzdâcul = a se supăra


Traduceri

Referințe