babouin

franceză

(français)

Etimologie

Din franceza veche baboue („grimasă, schimonoseală, strâmbătură”) < de origine germanică.

Alternativ din cuvântul onomatopeic bab, confer babiller și babine.

Pronunție

• AFI: /ba.bwɛ̃/

Substantiv

babouin m., babouins pl.

1. (zool.) babuin
2. (peior.) bătrân rău

   C'est un vieux babouin.

3. (spec.) bot, gură (a sticlei etc.)
4. (fam.) copil prost crescut și nesimțit

   C'est un petit babouin.

Cuvinte derivate

• babouine

Vezi și

• singe

Referințe

• Wiktionary
• Wiktionnaire