balansier
română
Variante
Etimologie
Din franceză balancier.
Pronunție
- AFI: /ba.lan.si'er/
Substantiv
| Declinarea substantivului balansier | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | balansier | balansiere |
| Articulat | balansierul | balansierele |
| Genitiv-Dativ | balansierului | balansierelor |
| Vocativ | balansierule | balansierelor |
- piesă care reglează prin oscilațiile ei mișcarea unui mecanism; balansor.
- Balansier de ceasornic.
- bară lungă și subțire utilizată de dansatorii pe sârmă pentru a-și ține echilibrul.
- organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere în formă de măciucă, situat pe metatorace.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online