regla
 Vezi și : reglă
|
Etimologie
Din franceză régler.
Pronunție
- AFI: /reˈgla/
Verb
| Conjugarea verbului regla | |
| Infinitiv | a regla |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
reglez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să regleze |
| Participiu | reglat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a realiza sau reface starea unui sistem tehnic ale cărui mărimi caracteristice s-au abătut de la anumite condiții impuse.
- (v.tranz.) a stabili în prealabil valorile mărimilor unui sistem tehnic, care trebuie să rămână constante în timpul funcționării sistemului; a potrivi.
- (v.tranz.) (mil.) a potrivi, a îndrepta, a fixa tirul unui tun, al unei arme de foc portabile, al unei unități de artilerie etc. pentru distrugerea unui obiectiv.
- (v.tranz.) a aranja, a orândui, a potrivi.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din regla.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru regla.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online