basculă
română
Etimologie
Din franceză bascule.
Pronunție
- AFI: /bas'ku.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului basculă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | basculă | bascule |
| Articulat | bascula | basculele |
| Genitiv-Dativ | basculei | basculelor |
| Vocativ | basculă | basculelor |
- aparat care permite cântărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți (de o sută de ori) mai mici.
- scândură sau pârghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport.
- partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online