basculă

română

Etimologie

Din franceză bascule.

Pronunție

• AFI: /bas'ku.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului basculă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	basculă	bascule
Articulat	bascula	basculele
Genitiv-Dativ	basculei	basculelor
Vocativ	basculă	basculelor

1. aparat care permite cântărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți (de o sută de ori) mai mici.
2. scândură sau pârghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport.
3. partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bălușca

Referințe

• DEX '98 via DEX online