beatifica

română

Etimologie

Din latină beatificare. Confer franceză béatifier.

Pronunție

• AFI: /be.a.ti.fiˈka/

Verb

Conjugarea verbului beatifica
Infinitiv	a beatifica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	beatific
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să beatifice
Participiu	beatificat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (la catolici) a trece o persoană în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților.

Cuvinte derivate

• beatificare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online