Etimologie

Din latină trajecta.

Pronunție

  • AFI: /'tre̯ap.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
treaptă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ treaptă trepte
Articulat treapta treptele
Genitiv-Dativ treptei treptelor
Vocativ treaptă treptelor
  1. fiecare dintre suprafețele orizontale, cu lățime relativ mică, situate la diverse înălțimi, la distanțe egale, care alcătuiesc o scară.
  2. fiecare dintre barele (de lemn sau de fier) așezate transversal, la distanțe egale, între două bare verticale, alcătuind o scară; fuscel.
  3. (fig.) grad, nivel; etapă, fază.
  4. (și în sintagma examen de treaptă) examen de admitere în clasa a IX-a de liceu.
  5. rang, poziție, situație.
  6. (fig.) categorie socială; pătură.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe