bisericuță

română

Etimologie

Din biserică + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /bi.se.ri'ku.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului bisericuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bisericuță	bisericuțe
Articulat	bisericuța	bisericuțele
Genitiv-Dativ	bisericuței	bisericuțelor
Vocativ	bisericuță	bisericuțelor

1. diminutiv al lui biserică.
2. (fig.) cerc îngust de oameni uniți prin dorința de a-și rezolva interesele lor personale în dauna colectivității din care fac parte.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• brăcuiești
• cuibărești

Referințe

• DEX '98 via DEX online