bliț
română
Etimologie
Din germană Blitz.
Pronunție
- AFI: /bliʦ/
Substantiv
| Declinarea substantivului bliț | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bliț | blițuri |
| Articulat | blițul | blițurile |
| Genitiv-Dativ | blițului | blițurilor |
| Vocativ | blițule | blițurilor |
- sursă de lumină proprie, intensă și de scurtă durată, cu care este prevăzut un aparat fotografic și care se aprinde simultan cu deschiderea obturatorului.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online