(English)

Etimologie

Din engleza veche blyscan. Înrudit cu nordică veche blys ("flacără") și daneză blus ("foc, flacără").

Pronunție


Substantiv

blush, pl. blushes

  1. împurpurare, înroșire, îmbujorare, roșeață
  2. (nenumărabil) fard de obraji
  3. culoare între roz și crem
    culoarea între roz și crem:   

Expresii


Verb


Conjugarea verbului
to blush
Infinitiv to blush
Prezent simplu
pers. 3 sg.
blushes
Trecut simplu blushed
Participiu trecut blushed
Participiu prezent blushing
  1. a (se) împurpura, a (se) înroși, a (se) îmbujora, a (se) roși, a (se) rușina
  2. a aplica fard de obraji, a farda

Sinonime

Etimologie

Atestat în 1486; dintr-o nuvelă.

Substantiv

blush, pl. blushes

  1. (rar) grup de băieți
    A blush of boys.

Referințe