boccale

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină târzie baucalis < greacă antică βαύκαλις‎ (baúkalis).

Pronunție

• AFI: /bokˈkale/

Substantiv

boccale m., boccali pl.

1. cană, pocal, cană cu capac (de bere)

   Il boccale che sto usando l'ho comprato in Germania.

2. (p.restr.) conținutul unui astfel de vas
3. (spec.) urcior, carafă
4. (înv.) veche unitate de măsură pentru volum
5. (reg., în Italia de nord) urinal

Sinonime

• 1: brocca, boccia, vaso
• 5: orinale

Cuvinte derivate

• boccalaccio
• boccaletto
• boccalino
• boccalone
• boccaluccio

Variante

• buccale

Etimologie

Inevitabil din latină bucca („gură”).

Adjectiv

Declinarea adjectivului boccale
	Singular	Plural
Masculin	boccale	boccali
Feminin	boccale	boccali

1. (anat.) bucal, oral

Sinonime

• (anat.) orale

Cuvinte apropiate

• bocca

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario