română

Etimologie

Din slavă (veche) bolĩnica.

Pronunție

  • AFI: /'bol.ni.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bolniță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bolniță bolnițe
Articulat bolnița bolnițele
Genitiv-Dativ bolniței bolnițelor
Vocativ bolniță bolnițelor
  1. (înv.) spital (pe lângă o mănăstire sau un așezământ de binefacere).
  2. loc unde se izolau și se îngrijeau vitele bolnave.


Traduceri

Anagrame

Referințe