boucher

Vezi și : Boucher

franceză

(français)

Etimologie

Atestat în secolul al XVII-lea; din franceză veche bousche (atestat deja în 1461), care provine din latină populară *bosca („tufiș, subarboret”). Confer bois și bosquet.

Pronunție

• AFI: /bu.ʃe/

Verb

1. a astupa (cu un bușon), a îmbușona

   Boucher un trou.

2. (fig.) a compensa, a despăgubi (pe cineva)

se boucher

1. a-și stăpâni

Sinonime

• se boucher: se fermer

Cuvinte derivate

• bouchage
• bouche
• bouchement
• boucherie
• bouchère
• bouché
• bouchon

Etimologie

Atestat în sfârșitul secolului al XII-lea; din franceză veche bochier sau boucier < din bouc („capră”) + -ier. Probabil inevitabil de origine germanică.

Substantiv

boucher m., bouchers pl.

1. (alim.) măcelar
2. (fig.) om ucigaș, sângeros, măcelar

Cuvinte derivate

• bouchère

Cuvinte apropiate

• boucherie

Vezi și

• bûcher

Adjectiv

Declinarea adjectivului boucher
	Singular	Plural
Masculin	boucher	bouchers
Feminin	bouchère	bouchères

1. referitor la măcelar sau la măcelărie

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire