brama

Vezi și : Brama, bramá, bramà, Bráma, bramă

română

Etimologie

Din bramă.

Pronunție

• AFI: /braˈma/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru bramă.

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul bramare.

Pronunție

• AFI: /ˈbrama/

Substantiv

brama f., brame pl.

1. dor, dorință arzătoare (de), năzuință

Sinonime

• voglia, cupidigia, sete, fame

Cuvinte apropiate

• bramare
• bramosia
• bramoso

Referințe

• Treccani.it

Etimologie

Derivat regresiv din bramare.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru bramare.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru bramare.

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din verbul bramar, poate de origine gotică.

Pronunție

• AFI: /ˈbrama/

Substantiv

brama f., bramas pl.

1. (zool.) timp de împerechere, împreunare

Cuvinte apropiate

• bramar