dorință
![]() |
română
Etimologie
Din verbul a dori + sufixul -ință.
Pronunție
- AFI: /do'rin.ʦə/
Substantiv
Declinarea substantivului dorință | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | dorință | dorințe |
Articulat | dorința | dorințele |
Genitiv-Dativ | dorinței | dorințelor |
Vocativ | ' | ' |
- stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva.
- Și-a exprimat dorința de a...
- ceea ce constituie năzuința, aspirația cuiva.
- poftă, gust (de a mânca, de a bea ceva etc.).
- atracție erotică.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- (intl.) A duce dorința sus = a denunța
Traduceri
doleanță; ceea ce este dorit
|
|