dor
Etimologie
Din latina populară dolus (< dolere „a durea„).
Pronunție
- AFI: /dor/
Substantiv
Declinarea substantivului dor | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | dor | doruri |
Articulat | dorul | dorurile |
Genitiv-Dativ | dorului | dorurilor |
Vocativ | dorule | dorurilor |
- dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie.
- stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dorință.
- suferință pricinuită de dragostea pentru cineva (care se află departe).
- (pop.) durere fizică.
- Dor de dinți.
- poftă, gust (de a mânca sau de a bea ceva).
- De dorul fragilor (sau căpșunilor) mănânci și frunzele.
- atracție erotică.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adv.) cu dor = duios; pătimaș.
- (loc.adv.) (pop.) în dorul lelii = fără țintă hotărâtă, fără rost, la întâmplare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online