brandenburg

română

Etimologie

Din franceză brandenbourg.

Pronunție

• AFI: /bran.denˈburg/

Substantiv

Declinarea substantivului brandenburg
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	brandenburg	brandenburguri
Articulat	brandenburgul	brandenburgurile
Genitiv-Dativ	brandenburgului	brandenburgurilor
Vocativ	brandenburgule	brandenburgurilor

1. șnur sau găitan care se coase în rânduri paralele, ca podoabă, pe pieptul unor haine (în dreptul butonierelor).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online