butonieră

română

Etimologie

Din franceză boutonnière.

Pronunție

• AFI: /bu.to.ni'e.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului butonieră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	butonieră	butoniere
Articulat	butoniera	butonierele
Genitiv-Dativ	butonierei	butonierelor
Vocativ	butonieră	butonierelor

1. tăietură mică într-o stofă, într-o pânză etc., ale cărei margini sunt bine întărite (și în care se încheie un nasture); (p.ext.) parte a reverului unde se înfige o floare, o insignă etc.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bântuireo
• obrinteau

Referințe

• DEX '98 via DEX online