coasă
Etimologie
Din slavă (veche) kosa.
Pronunție
- AFI: /ˈko̯a.sə/
Substantiv
Declinarea substantivului coasă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | coasă | coase |
Articulat | coasa | coasele |
Genitiv-Dativ | coasei | coaselor |
Vocativ | coasă | coaselor |
- unealtă agricolă compusă dintr-o lamă metalică cu vârf curbat fixată pe o coadă lungă, folosită la cosit.
- acțiunea de a cosi; timpul când se cosește.
- recoltă de plante erbacee cosite.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din coase.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru coase.
- forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru coase.
Referințe
- DEX '98 via DEX online