breșă
română
Etimologie
Din franceză brèche.
Pronunție
- AFI: /'bre.ʃə/
Substantiv
| Declinarea substantivului breșă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | breșă | breșe |
| Articulat | breșa | breșele |
| Genitiv-Dativ | breșei | breșelor |
| Vocativ | breșă | breșelor |
- culoar în barajele sau în obstacolele construite de inamic, în scopul trecerii trupelor.
- spărtură în zidul unei fortificații; străpungere făcută în dispozitivul de luptă al inamicului.
- spărtură într-un gard, într-un zid, într-o îndiguire etc.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online