breșă

română

Etimologie

Din franceză brèche.

Pronunție

• AFI: /'bre.ʃə/

Substantiv

Declinarea substantivului breșă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	breșă	breșe
Articulat	breșa	breșele
Genitiv-Dativ	breșei	breșelor
Vocativ	breșă	breșelor

1. culoar în barajele sau în obstacolele construite de inamic, în scopul trecerii trupelor.
2. spărtură în zidul unei fortificații; străpungere făcută în dispozitivul de luptă al inamicului.
3. spărtură într-un gard, într-un zid, într-o îndiguire etc.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bârse
• serba

Referințe

• DEX '98 via DEX online