română

Etimologie

Din franceză couloir.

Pronunție

  • AFI: /ku'lo̯ar/


Substantiv


Declinarea substantivului
culoar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ culoar culoare
Articulat culoarul culoarele
Genitiv-Dativ culoarului culoarelor
Vocativ culoarule culoarelor
  1. încăpere îngustă și lungă în interiorul unei clădiri, care servește ca loc de trecere între încăperile situate pe același plan.
  2. spațiu îngust și liber de-a lungul unui vagon de cale ferată, prin care se circulă și din care se intră în compartimente.
  3. fiecare dintre spațiile înguste și delimitate de-a lungul unei piste de atletism sau al unui bazin de natație, pe care aleargă sau înoată un singur concurent sau o singură echipă.
  4. spațiu delimitat pe o șosea pentru un anumit tip de circulație.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe