bretelă

română

Etimologie

Din franceză bretelle.

Pronunție

• AFI: /bre'te.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului bretelă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	bretelă	bretele
Articulat	bretela	bretelele
Genitiv-Dativ	bretelei	bretelelor
Vocativ	bretelă	bretelelor

1. sistem de ramificație de cale ferată așezat între două linii paralele, constituit din două linii diagonale încrucișate, care permite trecerea trenului de pe o linie pe alta în ambele sensuri.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• brațele

Referințe

• DEX '98 via DEX online