bretelă
română
Etimologie
Din franceză bretelle.
Pronunție
- AFI: /bre'te.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului bretelă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bretelă | bretele |
| Articulat | bretela | bretelele |
| Genitiv-Dativ | bretelei | bretelelor |
| Vocativ | bretelă | bretelelor |
- sistem de ramificație de cale ferată așezat între două linii paralele, constituit din două linii diagonale încrucișate, care permite trecerea trenului de pe o linie pe alta în ambele sensuri.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online