broșa

română

Etimologie

Din franceză brocher.

Pronunție

• AFI: /bro'ʃa/

Verb

Conjugarea verbului broșa
Infinitiv	a broșa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	broșez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să broșeze
Participiu	broșat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a lega împreună colile sau foile unei broșuri, ale unei cărți, ale unui caiet etc. (punându-le într-o copertă moale).
2. (v.tranz.) a prelucra prin așchiere o piesă de metal, găurind-o sau șănțuind-o.

Cuvinte derivate

• broșare
• broșat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• baros
• bârso
• boșar

Referințe

• DEX '98 via DEX online