română

Etimologie

Din buf + sufixul -ni.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
bufni
Infinitiv a bufni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
bufnesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să bufnească
Participiu bufnit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.).
  2. (v.intranz.) a bombăni supărat, rău dispus.
  3. (v.tranz.) a izbi cu putere.
  4. (v.intranz.) a da buzna, a se năpusti; a izbucni.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni


Traduceri

Referințe