bufni

română

Etimologie

Din buf + sufixul -ni.

Pronunție

• AFI: /buf'ni/

Verb

Conjugarea verbului bufni
Infinitiv	a bufni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	bufnesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să bufnească
Participiu	bufnit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a produce un zgomot înfundat (prin cădere, izbire, explozie etc.).
2. (v.intranz.) a bombăni supărat, rău dispus.
3. (v.tranz.) a izbi cu putere.
4. (v.intranz.) a da buzna, a se năpusti; a izbucni.

Cuvinte derivate

• bufneală
• bufnet
• bufnire
• bufnit
• bufnitură

Expresii

• A bufni în (sau de) râs (ori plâns) sau (tranz.) a-l bufni râsul (ori plânsul) = a începe să râdă (sau să plângă) brusc, zgomotos, fără să se poată stăpâni

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online