română

Etimologie

Din franceză bougie.

Pronunție

  • AFI: /buˈʒi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
bujie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bujie bujii
Articulat bujia bujiile
Genitiv-Dativ bujiei bujiilor
Vocativ bujie bujiilor
  1. piesă prevăzută cu doi electrozi între care se produce scânteia electrică necesară aprinderii amestecului carburant din motoarele cu explozie.


Traduceri

Referințe