cântăreață

Vezi și : cântăreața

română

Etimologie

Din cântăreț.

Pronunție

• AFI: /kɨn.təˈre̯a.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului cântăreață
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cântăreață	cântărețe
Articulat	cântăreața	cântărețele
Genitiv-Dativ	cântăreței	cântărețelor
Vocativ	cântăreațo	cântărețelor

1. persoană care cântă cu vocea; artist care are profesiunea de a cânta cu vocea.
2. persoană care execută cântările și citirile în serviciile religioase.
3. poetă (care laudă în versurile sale pe cineva sau ceva).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online