căinare
Etimologie
Din a (se) căina.
Pronunție
- AFI: /kə.iˈna.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului căinare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | căinare | căinări |
| Articulat | căinarea | căinările |
| Genitiv-Dativ | căinării | căinărilor |
| Vocativ | căinare | căinărilor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online