română

Etimologie

Din franceză caréner < latină carenare.

Pronunție

  • AFI: /ka.re'na/


Verb


Conjugarea verbului
carena
Infinitiv a carena
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
carenez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să careneze
Participiu carenat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a repara carena unei nave.
  2. (v.tranz.) a așeza o navă pe o coastă pentru a o repara.
  3. (v.tranz.) a acoperi cu tablă suprafața exterioară a unui vehicul de mare viteză.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe