călcare

română

Etimologie

Din a călca.

Pronunție

• AFI: /kəl'ka.re/

Substantiv

Declinarea substantivului călcare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	călcare	călcări
Articulat	călcarea	călcările
Genitiv-Dativ	călcării	călcărilor
Vocativ	călcare	călcărilor

1. faptul de a călca.
2. nerespectare, violare a unei legi, a unui ordin etc.
3. abatere, deviere de la un principiu.
4. atac, năvălire (în scopul jefuirii).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• clacare

Referințe

• DEX '98 via DEX online