căpuire
română
Etimologie
Din a căpui.
Pronunție
- AFI: /kə.pu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului căpuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | căpuire | căpuiri |
| Articulat | căpuirea | căpuirile |
| Genitiv-Dativ | căpuirii | căpuirilor |
| Vocativ | căpuire | căpuirilor |
- acțiunea de a căpui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Confer cap.
Pronunție
- AFI: /kə.pu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului căpuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | căpuire | căpuiri |
| Articulat | căpuirea | căpuirile |
| Genitiv-Dativ | căpuirii | căpuirilor |
| Vocativ | căpuire | căpuirilor |
- operație prin care se turtește extremitatea liberă a corpului unui nit, pentru a forma al doilea cap.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online