căpui

română

Etimologie

Din cap. Confer căpătui.

Alternativ din maghiară kapni.

Pronunție

• AFI: /kə.pu'i/

Verb

Conjugarea verbului căpui
Infinitiv	a căpui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	căpuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să căpuiască
Participiu	căpuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (înv. și reg.) a pune mâna pe cineva; a prinde, a încăpui.
2. (v.refl.) a obține, a-și procura; a încăpui.

Cuvinte derivate

• căpuire
• căpuit
• încăpui

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• capiu
• apuci
• picau

Referințe

• DEX '98 via DEX online