caliciu
Etimologie
Din franceză calice < latină calyx, -cis.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului caliciu | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | caliciu | calicii |
Articulat | caliciul | caliciile |
Genitiv-Dativ | caliciului | caliciilor |
Vocativ | caliciule | caliciilor |
- (bot.) învelișul extern al florilor, alcătuit din sepale libere sau unite.
- Caliciul unei flori.
- (spec.) vas liturgic de forma unei cupe.
- (anat.) zonă a rinichiului, prin care urina se scurge în bazinet.
Sinonime
Vezi și
Traduceri
învelișul extern al florii
|
vas liturgic
|
|
parte a bazinetului în care se colectează urina