potir

română

Etimologie

Din slavă (veche) potirĩ.

Pronunție

• AFI: /po'tir/

Substantiv

Declinarea substantivului potir
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	potir	potire
Articulat	potirul	potirele
Genitiv-Dativ	potirului	potirelor
Vocativ	potirule	potirelor

1. cupă de metal (prețios) cu gura largă (și cu marginile răsfrânte); (p.ext.) conținutul acestei cupe.
2. (spec.) pahar de aur sau de argint, cu picior, în care se păstrează cuminecătura la biserică.
3. (p.anal.) parte a unei flori alcătuită din corolă și caliciu.

Cuvinte derivate

• potiraș

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• oprit
• porți

Referințe

• DEX '98 via DEX online