pahar
română
Variante
- (înv. și reg.) păhar
Etimologie
Din maghiară pohár < germană veche de sus pehhari ("cupă"), care provine din latină populară bicarium ("cupă").
Pronunție
- AFI: /pa'har/
Substantiv
| Declinarea substantivului pahar | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pahar | pahare |
| Articulat | paharul | paharele |
| Genitiv-Dativ | paharului | paharelor |
| Vocativ | ' | ' |
- vas de sticlă, de metal, de material plastic etc., de diferite forme sau mărimi, din care se bea apă sau alte lichide; p. ext. conținutul unui asemenea vas; vasul împreună cu conținutul.
- Un pahar cu vin.
- (fig.) necaz, suferință, durere, chin.
- (pop.) ventuză (pentru bolnavi).
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
- (loc. adj.) Bun de pahar = care obișnuiește să bea băuturi alcoolice; care rezistă la băutură.
- (loc. adv.) La un pahar de (sau cu) vin = în timp ce bea (împreună cu alții), la băutură p. ext. la chef, la petrecere.
Expresii
- A fi sau a ține etc. (ceva) (ca un) pahar = a fi sau a ține foarte curat
- A i se umple (cuiva) paharul sau a(-i) fi plin paharul = a îndura prea multe suferințe morale, a nu mai putea suporta durerea, suferința etc.
Traduceri
vas de băut
|
|