cancelling

română

Etimologie

Din engleză cancelling.

Pronunție

• AFI: /ˈken.sə.ling/

Substantiv

Declinarea substantivului cancelling
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cancelling	invariabil
Articulat	cancellingul	invariabil
Genitiv-Dativ	cancellingului	invariabil
Vocativ	cancellingule	invariabil

1. (mar.) clauză înscrisă într-un contract de transport potrivit căreia se poate anula contractul dacă vasul nu a sosit în portul de încărcare până la termenul convenit.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online