canonic

română

Etimologie

Din latină canonicus.

Pronunție

• AFI: /ka'no.nik/

Substantiv

Declinarea substantivului canonic
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	canonic	canonici
Articulat	canonicul	canonicii
Genitiv-Dativ	canonicului	canonicilor
Vocativ	canonicule	canonicilor

1. preot catolic sau anglican care face parte din consiliul episcopal; superiorul unei catedrale.

Cuvinte derivate

• anticanonic

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din franceză canonique < latină canonicus.

Adjectiv

Declinarea adjectivului canonic
	Singular	Plural
Masculin	canonic	canonici
Feminin	canonică	canonice
Neutru	canonic	canonice

1. în conformitate cu canoanele, privitor la canoane; canonial.
2. recunoscut de biserică.

Cuvinte compuse

• drept canonic

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• concina

Referințe

• DEX '98 via DEX online