canoniza

română

Etimologie

Din franceză canoniser < latină canonizare.

Pronunție

• AFI: /ka.no.ni'za/

Verb

Conjugarea verbului canoniza
Infinitiv	a canoniza
Indicativ prezent pers. 1 sg.	canonizez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să canonizeze
Participiu	canonizat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a așeza, a pune, a trece o persoană decedată în rândul sfinților.

Cuvinte derivate

• canonizare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online