capota

română

Etimologie

Din franceză capoter.

Pronunție

• AFI: /ka.po'ta/

Verb

Conjugarea verbului capota
Infinitiv	a capota
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să capoteze
Participiu	capotat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (despre autovehicule) a se răsturna, dându-se peste cap prin ridicarea părții din spate; (despre avioane) a se prăbuși, intrând cu botul în pământ.

Cuvinte derivate

• capotare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• coapta

Referințe

• DEX '98 via DEX online