română

Etimologie

Din răs- + a turna.

Pronunție

  • AFI: /rəs.tur'na/


Verb


Conjugarea verbului
răsturna
Infinitiv a răsturna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
răstorn
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să răstoarne
Participiu răsturnat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a scoate, a deplasa un corp din poziția lui normală, făcându-l să cadă într-o parte sau să ajungă cu susul în jos.
  2. (v.tranz.) a întoarce (un recipient) cu fundul în sus pentru a facecadă sau să curgă conținutul; a vărsa.
  3. (v.tranz.) a culca la pământ, a prăvăli, a doborî.
  4. (v.tranz. și refl.) (despre oameni) a facecadă sau a cădea dintr-un scaun, dintr-un fotoliu etc.
  5. (v.tranz.) (fig.) a înlătura dintr-o situație înaltă, a scoate dintr-un post de conducere, a da jos de la putere.
  6. (v.tranz.) a distruge o situație, o poziție, un plan, o concepție.
  7. (v.refl.) a sta sau a se așeza într-o poziție comodă, cu spatele sprijinit de ceva; (p.ext.) a se culca.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A răsturna brazda = a tăia brazda cu plugul; p.ext. a ara
  • A răsturna pe gât = a bea repede, pe nerăsuflate


Traduceri

Referințe