carnaval

română

Etimologie

Din franceză carnaval (< italiană).

Pronunție

• AFI: /kar.na'val/

Substantiv

Declinarea substantivului carnaval
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	carnaval	carnavaluri
Articulat	carnavalul	carnavalurile
Genitiv-Dativ	carnavalului	carnavalurilor
Vocativ	carnavalule	carnavalurilor

1. perioadă care precedă postul în unele țări, când au loc petreceri populare însoțite de deghizări, care alegorice, focuri de artificii etc.
2. petrecere populară din această perioadă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online