cauc
română
Etimologie
Din turcă kavuk.
Pronunție
- AFI: /kaˈuk/
Substantiv
| Declinarea substantivului cauc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cauc | cauce |
| Articulat | caucul | caucele |
| Genitiv-Dativ | caucului | caucelor |
| Vocativ | caucule | caucelor |
- potcap purtat de călugări.
- acoperământ de cap, înalt și rotund, făcut din pâslă, pe care îl purtau în trecut boierii și, uneori, femeile.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din latină caucus.
Substantiv
| Declinarea substantivului cauc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cauc | cauce |
| Articulat | caucul | caucele |
| Genitiv-Dativ | caucului | caucelor |
| Vocativ | caucule | caucelor |
- (înv. și reg.) căuș.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online