cherestea

română

Etimologie

Din turcă kereste.

Pronunție

• AFI: /ke.resˈte̯a/

Substantiv

Declinarea substantivului cherestea
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cherestea	cherestele
Articulat	cheresteaua	cherestelele
Genitiv-Dativ	cherestelei	cherestelelor
Vocativ	cherestea	cherestelelor

1. (cu sens colectiv) material lemnos, cu cel puțin două fețe plane și paralele, rezultat din tăierea buștenilor la gater și întrebuințat de obicei în construcție.
2. (fig.) (fam.) construcție fizică solidă a unei persoane, structură osoasă.

Expresii

• N-are cherestea sau îi lipsește cheresteaua, = se spune despre o persoană nesimțită, nepunctuală

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online