chițibuș
română
Etimologie
Origine necunoscută. DAR și Scriban se gândesc la o deformare de la pițiguș („lucru mărunt).”
În ultimul sens, ar putea fi o deformare a germană Kettenbrücke („pod suspendat”), asimilat cu cuvântul român.
Pronunție
- AFI: /ki.ʦiˈbuʃ/
Substantiv
| Declinarea substantivului chițibuș | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | chițibuș | chițibușuri |
| Articulat | chițibușul | chițibușurile |
| Genitiv-Dativ | chițibușului | chițibușurilor |
| Vocativ | chițibușule | chițibușurilor |
- (fam.) fapt, detaliu lipsit de importanță; mărunțiș, fleac.
- tertip, șmecherie de care uzează cineva pentru a obține ceva.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online