chițibușară
română
Etimologie
Din chițibușar.
Pronunție
- AFI: /ki.ʦi.bu'ʃa.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului chițibușară | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | chițibușară | chițibușare |
| Articulat | chițibușara | chițibușarele |
| Genitiv-Dativ | chițibușarei | chițibușarelor |
| Vocativ | chițibușaro | chițibușarelor |
- persoană căreia îi place să uzeze de chițibușuri, de mărunțișuri, care face mici șmecherii.
- persoană care dă importanță fleacurilor; persoană care caută nod în papură.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online